marți, 15 mai 2012


SUCEVIŢA

    La un an după începerea lucrărilor de construcţie ale mănăstirii Suceviţa (1582-1584), unul dintre cei doi fraţi ctitori, Ieremia Movilă (celălalt a fost Gheorghe, Mitropolitul Moldovei), a înzestrat noua ctitorie cu o moşie a domeniului domnesc, satul Suceviţa, ascultător de ocolul Bădeuţilor: „Am întărit nou ziditei mânăstiri zisă Suceviţa pe care am început a o zidi… un sat din satele noastre care au fost drepte domneşti ascultătoare de curtea noastră de Bădeuţi, anume Suceviţa, şi cu loc de moară la Suceviţa şi cu poieni pentru fănaţe şi cu munţi, şi cu slatine cari sănt pe aceşti munţi, şi cu izvoare cu peşti şi cu tot venitul”.
Dania din 6 august 1583 confirmă, desigur, numele unui sat deja existent, dar care se iveşte în istorie odată cu schimbarea regimului de proprietate, când numele lui intră în circuitul documentelor cancelariilor domnească şi ecleziastă.
   Hotarul satului Suceviţa conţine toponime vechi, întâlnite şi în hotarnicele unor sate anterior atestate (Horodnicul de Jos, Voitin, Volovăţ), dar şi nume de localnici, împrumutate unor proprietăţi („izvorul lui Mihail”, „iazul lui Dăniciu”, „Stăna Secheraş”, „Stăna Ursului”, „colţul lui Jurj”), nume anonimizate în istorie, aşa cum se întâmplă, de regulă, la un popor pentru care doar prezentul contează. Nici măcar fântâna lui Ştefan cel Mare, cândva înzestrată cu cruce şi stâlp hotarnic, aflată în hotarul Suceviţei, nu mai supravieţuieşte în memoria locurilor.
Hotarul uricului din 6 august 1583 are următoarea configuraţie:
„Începând din cămp dela gura Horodnicelului, dela izvorul lui Mihail, la mocirla curată şi alăturea cu ele la Teşcioara; şi alăturea la Prăpădenia la capătul însemnat; şi pe povârnişul opcinei la semnul mare, la dealul Horodnicului, dară opcina şi la vale, pe vărvul Pietroasa şi de acolo spre Sud la dealul Voitinul, la Prislopul Viţelului; şi la dealul Săcărei, la capătul Voevodesei, şi de acolo la Dealul Crucii, la vărvul Berchiaşului şi la Stăna Secheraş, la vărvul Ruscăi şi acolo se întâlnesc hotarele Moldaviţei, ale Putnei şi ale Suceviţei, şi de acolo drept cu opcina la Stănişoara şi iarăşi opcina la Stăna Ursului, şi iarăşi la cărarea călugărească dela Moldaviţa  şi de acolo la Răsărit, la Prislopul Preoţilor şi în opcina, la Poiana Mărului; şi opcina la Târguşor şi iarăşi alături cu opcina la Valea Homorului şi alăturea, la izvor la Dealul Homorului şi la cel dintăi prislop care s-a coborât dela Dealul Homorului, care este pentru a petrece vara; şi iarăşi opcina la Piatra Femeilor şi de acolo la Dealul Vulturilor, la capătul Somi şi opcina la Dealul Solcin; şi iarăşi
opcina pănă unde se întălneşte cu drumul slatinii şi de acolo tufişul dela capătul părăului şi tot drumul Olhoveţului (Volovăţ), unde iese drumul prin pădure la colţul lui Jurj, la poiana Hirevul şi vadul Verboveţ dela Olvovăţ; de acolo în susul drumului printre ţarina Olhoveţului şi printre cea a Suceviţei şi, la vale, la făntăna unde este crucea şi stălpul lui Ştefan Vodă; şi de acolo la colţul Brădăţelului, la iazul lui Dăniciu, şi de acolo la heleşteul lui Mihail”.
Din nefericire, hotarul acesta, care delimitează un bogat teritoriu românesc, nu adăpostea o moşie din moşi-strămoşi, ci o feudă mănăstirească a Schitului Mare, din sudul Poloniei, căruia îi fusese închinată, din voinţa ctitorilor, mănăstirea Suceviţa. A însemnat lucrul ăsta un sacrilegiu sau nu numai bunul Dumnezeu ştie, dar tragică a fost ispăşirea, căzută, din voia soartei, pe umerii „Domniţei Voevodului Movilă” (soţia lui Ieremia Movilă), care, violată de turci, şi-a tăiat cosiţa, lăsând-o ofrandă altarului mănăstirii, apoi a sfârşit, îndurerată, după cum s-ar părea, prin Polonia. Povestea aceea cumplit de tristă, dar şi eroică, avea să fie retrăită liric, peste secole, de poetul iconar Teofil Lianu:
În mănăstirea de la Suceviţa,
Precum şi spune-ngălbenita filă,
Domniţa Voevodului Movilă
Spre pomenire şi-a lăsat şuviţa.
Şi urma gândurilor de mătasă
Şi-a degetelor albe şi trudite
Rămas-au pe ştergarele-nflorite.
Şi-era Domniţa straşnic de frumoasă!
Mănăstirea Suceviţa stăpâneşte satul Suceviţa, alcătuit din doar câteva case, până în primăvara anului 1784, când, după protestul egumenilor potrivnici confiscării averilor mănăstireşti, din 25 februarie 1784, semnat, în numele Suceviţei, de „Antioch igumen”, proprietăţile funciare ecleziastice au fost trecute în domeniul cameral, iar consilierul aulic şi comisarul imperial Taddeus Piethner von Lichtenfels a sosit la Suceviţa, în 15 mai 1784, pentru a prospecta slatinele, din punct de vedere hidrostatic, chimic, al salinităţii, geografic şi geologic.
   În 1810, soseşte la Suceviţa, însoţindu-l pe arhiducele Rainer, pictorul silezian Franz Iaschke, cel care avea să realizeze nouă acuarele cu peisaje bucovinene, acordându-i şi Suceviţei locul care i se cuvenea în tezaurul de simboluri româneşti ale Bucovinei.
În vremea aceea, când Franz Iaschke picta valea Suceviţei, satul se închegase binişor, odată cu sosirea câtorva grupuri de galiţieni, în majoritate huţani, Tănase şi Ioan Golombiovschi venind din Cozmeci-Galiţia, după cum mărturiseşte cronica parohială a satului Breaza, sat în care s-a mutat Ioan Golombiovschi, durându-şi casă nouă în august 1841.
Cu doi ani înainte de sosirea pictorului silezian, în 13 ianuarie 1808, vornic al satului Suceviţa era Iacov Coşmaţchi, dascălul se numea Banilceschi, iar printre săteni se numărau Gheorghe Iţcuş, care tocmai cumpăra o casă şi în Todireşti, precum şi „giuraţii” (martorii) Ioan Golembiovschi şi Ioan Bodnărescu.
În 9 martie 1823, s-a născut, la Suceviţa, Iraclie Porumbescu, primul mare prozator al Bucovinei. Iraclie era al doilea fiu al soţilor Atanasie şi Varvara Golembiovschi şi a copilărit în Suceviţa ca fiu de suflet al egumenului Ghenadie Plachentie, căruia îi fusese „vândut” simbolic, pentru că avea o sănătate firavă. La Karlsberg, cum se numea, pe atunci, Voivodeasa (întru amintirea „Domniţei Voevodului Movilă”), exista o şcoală primară a micii comunităţi germane, care se stabilise aici, iar Iraclie Porumbescu a făcut primele clase la Karlsberg-Voivodeasa, înainte de a-şi continua desăvârşirea la şcolile cele mari din Suceava, Cernăuţi, Lemberg şi, iarăşi, Cernăuţi.
În 3 februarie 1823, s-a născut, la Suceviţa, publicistul Toader Sireteanu.
În 9 iulie 1887, într-o zi de sâmbătă, Prinţul de coroană Rudolf, cel care a murit, într-o tainică poveste de dragoste, în 1888, la Mayerlling, a vizitat Suceviţa. „În Suceviţa, primi pe Alteţa Sa c.r. egumenul mănăstirii, archimandritul I. Filipovici, cu tot conventul, şi, după săvârşirea unui Te Deum, în mănăstire, se interesă Alteţa Sa Imperială foarte mult de antichităţi şi de feluritele lucruri cusute de mânile voevodeselor şi prinţesele vechilor voevozi (Prinţul de coroană Rudolf a binevoit să ordone cumpărarea unei icoane, care reprezintă mănăstirea Suceviţa. Această icoană este lucrată de Eugeniu Maximovici, profesor gimnazial din Rădăuţi, şi este menită pentru galeria privată de icoane a Alteţei Sale)”.
„Icoana” era, desigur, un tablou al marelui pictor bucovinean Eugen Maximovici.
În vara anului următor, 1888, „în aducere aminte de prezenţa Alteţei Sale, principele de coroană Rudolf, în Bucovina, fu ridicat un monument în Voivodeasa, lângă sfânta mănăstire Suceviţa. La dezvelirea monumentului au fost de faţă Excelenţa Sa guvernatorul ţării Baron Pino, apoi Baron Mustaţă, în numele comitetului ţării, şi arhimandritul sfintei mănăstiri Suceviţa Hilarion Filipovici”[1].
O listă de colectă pentru Societatea „Şcoala Română”, făcută la îndemnul gospodarilor George Iţcuş, George Badale şi George Chiraş, la începutul anului 1895, menţionează următoarele nume de suceviţeni: preotul A. Gribovici, primarul Dimitrie Zaremba, Constantin Chiraş, Vasile Chiraş, Vasile Stolerciuc, Ioan Hrehorciuc, Petru Chiraş, George Golembiovschi, Ioan Vatamaniuc, Nicolai a lui Ioan şi Simion Bodnarescu, Ioan Bocico, Petre Marco, Andrei Vatamaniuc, George Corjin, George Albu, Ioan Bocico, Ioan Alui Ştefan Sanizeac, Ioan alui Dimitrie Fâşcu, Ioan Chiraş, Vasile Zaremba, Mihai Chizevschi, George Druza, Andrei Ursulean, Vasile Iţcuş, Fedor Iţcuş, Dimitrie Vatamaniuc, Ioan Chiraş, George Cazac, Ioan Cazac, Simion Chiraş, Simion alui Simion Cazac, Vasile Banilevici, George Şumleanschi, Artemie Vatamaniuc, Vasile Husarciuc, Roman alui Petre Bodnarescu, Vasile alui George Vatamaniuc, Vasile Golembiovschi, Efrem alui Ioan Sanizeac şi Andrei Chiraş[2].
O altă listă de colectă, din mai 1896, pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, încredinţată preotului Ambrosie Grigorovici, menţionează următoarele nume de locuitori ai Suceviţei: preotul Eleazar Sosnovici, primarul Dimitrie Zaremba, Simion Bodnarescul, Avramia lui Simion Bodnarescul, Agripina lui Ioan Serafinovici, Ieremie alui Anton Chiraş, Vasile Stolerciuc, Ignatie Hrehorciuc, Ioan Vatamaniuc, Samuil Chiraş, Ironim Lazarescu, George Badale, Luca Bodnarescul, Iacob Bocico, Teodor Alui Ilie Struş, Ilie Precopciuc, Ioan Petriuc, Ifrim Tcaciuc, Vasile Zaremba, Aniţa lui Ştefan Bocico, Simion Brăilean şi Mihai Bodnarescul[3].
   În anul 1900, s-a înfiinţat, la Suceviţa, o bancă raiffeisiană, cu 52 membri, sub direcţiunea învăţătorului Ioan Fedorciuc (Fedorovici, în alte publicaţii) şi sub preşedinţia lui Alexandru Voevidca, cu o conducere formată din antistele (primarul) Ioan Vatamaniuc, Simion Bodnarescu, Luca Bodnarescu, Dimitrie Zaremba, Tanasie Vatamaniuc, Petre Procopiuc şi Teodor Iţcuş. În sat funcţiona, în localul şcolii, încă din 1896, cabinetul de lectură „Ajutorul”, cu 75 membri, 112 cărţi, un abonament la gazetă („Revista Politică”) şi cu o avere de 5 florini. Această primă bibliotecă sătească din Suceviţa era condusă de Ambrosie Gribovici, Ioan Fedorciuc şi Dimitrie Zaremba, cei trei fiind, în 1902, pe cont propriu, dar şi prin organizarea de colecte în Suceviţa, mari susţinători ai Internatului de băieţi din Rădăuţi. Lor li s-au alăturat, cu importante contribuţii, arendaşul Dimitrie Chiraş, învăţătoarea Maria Zugrav, Mihai Roteliuc, Sofia Vatamaniuc, Glicheria Fedorciuc, G. Iţcuş, V. Stolerciuc, O. Vatamaniuc, V. Bogean, Ilie Procopovici, S. Bodnarescu şi Luca Bodnarescu.
„Aici, ca şi în Margine, totul e rânduit şi curăţit cum se şi cuvine în Lunea Paştilor; câte un copil, o femeie în haine albe se ivesc după gardurile de răchită. Cei mai mulţi s-au dus, însă, cu flori în păr şi flori în pălărie, pentru tineri cu pletele bine unse şi ştergarul frumos desfăşurat pentru ceilalţi, la mănăstire… Trecem pe lângă stâlpul destul de urât care aminteşte, în limba germană, despre oprirea în acest loc, în calea spre gropniţa Movileştilor, a nenorocitului arhiduce Rudolf”[1].

În 25 septembrie 1920, s-a născut, la Suceviţa, academicianul Dimitrie VATAMANIUC, în tinereţe, sub pseudonimul Dumitru Vatamanu, un promiţător poet bucovinean. În 18 august 1953, s-a născut poetul Constantin HREHOR, nepotul Eroului Umanităţii Constantin Hrehorciuc.
Hrehorciuc luptase, în armata austriacă, pe frontul italian, unde a căzut prizonier, întorcându-se, ulterior, în ţară ca membru al brigăzilor italiene de voluntari români. În perioada interbelică, s-a angajat în jandarmerie, activând în nordul Bucovinei, în plasa Stăneşti. După declanşarea celui de-al doilea război mondial, Constantin Hrehorciuc a revenit în plasa Stăneşti şi, pentru că în localitate ucrainenii se distrau cu „judecarea” şi uciderea evreilor, a lăsat jandarmii la marginea satului şi s-a prezentat singur în faţa ucrainenilor, cerându-le să se supună autorităţii româneşti şi să-i fie predaţi lui evreii. Atitudinea aceasta curajoasă a avut efectul scontat, câteva sute de evrei fiind salvaţi de la moarte şi evacuaţi în România. Manuscrisul memoriilor lui Constantin Hrehorciuc se află, în câte un exemplar, la mai mulţi dintre nepoţii eroului. Manuscrisul nu a fost publicat vreodată, cu excepţia câtorva capitole, care au văzut lumina tiparului în coloanele ziarului „NordPress”, în 1995.
După război, pentru că în zonă activaseră trupele de rezervişti, sub comanda lui Vladimir Macoviciuc, cu misiunea, stabilită de Marele Stat Major al Armatei Române, de a se împotrivi armatelor sovietice, mulţi suceviţeni au avut de suferit, fiind arestaţi din ordinele odioşilor securişti Dumitru Zaleţchi şi Nicu Plosceac. Printre martirii suceviţeni s-a numărat şi brigadierul silvic Grigore Bodnărescu, arestat în baza „pârei” lui Serafimovici din Voivodeasa, care, în perioada aceea, nici nu se afla la Suceviţa, ci în Banat, la munci agricole, ca să-şi salveze familia de la foamete, şi eliberat de un alt Erou al Umanităţii, Ioan D. Popescu, comandantul Legiunii de jandarmi Rădăuţi, cu sprijinul procurorului Vasile Moloce.
În Suceviţa de astăzi trăieşte un mare epigramist bucovinean, Stelian Cazacu (primar pentru o legislatură şi, dacă nu mă înşel, viceprimar pentru o alta), cel care are, printre altele, şi un ideal românesc în Basarabia: Cândva, cândva, veţi spune: „Hopa, / Azi ni-i deplină bucuria / Că-i România-n Europa, Iar noi suntem în România!”. Ştiu epigrama asta din 1995, când i-am publicat-o în „NordPress”, şi o reproduc doar pentru a dovedi că şi epigramistul adevărat, nu numai poetul, poate fi un mare vizionar al neamului românesc.

sâmbătă, 21 mai 2011

Sucevita se prezinta

Sucevita este o localitate in judetul Suceava, Bucovina, Romania. Aici se afla Manastirea Sucevita. Satul Sucevita este o seculara asezare romaneasca situata la poalele Obcinei Mari, la limita vestica a Depresiunii Radauti. A fost si este cunoscuta in tara, si nu numai, datorita locuitorilor ei harnici si gospodari, dar si existentei aici a Manastirii Sucevita - ctitorie a Movilestilor. Prima mentiune documentara este legata tot de familia Movila si de asezamantul ridicat aici si este din 6 august 1582. Dupa cum spunea si cronicarul Miron Costin: ,,au murit Ieremia-Voda in anul 7116 (1606).    Ramasu-i-au pomana in tara manastirea anume Sucevita, de dansul facuta.'' Existenta manastirii si-a pus amprenta, in intraga istorie a satului, asupra dezvoltarii lui, mai ales din   punct de vedere istoric, cultural,  si in actualitate, turistic.                                                           
   Aspectul care trebuie relevat este acela ca aici, in permanenta, au venit  vizitatori atrasi deopotriva de existenta monumentului istoric (una din cele 5 ,,perle'' ale Bucovinei, dar si de inegalabilul peisaj geografic.                                                                                                                                                                                                                                                              Culmile domoale, de 400-1000 metri, ale Obcinei Mari, acoperite cu o vegetatie arboricola, predominant formata din conifere, dau zonei un farmec aparte de liniste si deconectare, sustinute de un aer curat, atractiv, care ,,cheama '' la plimbare si relaxare. Natura a fost darnica si cu o retea hidrografica relativ bogata . Paraiasele  cu apa limpede de pe toti versantii sunt colectate               de Paraul Sucevita, care strabate satul de la vest la est, continuandu-si apoi cursul in comuna       Marginea, Volovat, prin marginea Municipiului Radauti si apoi varsandu-se in Raul Suceava    
Sucevita este un sat de munte, rasfirat, asezat de-a lungul Drumului National 17A , care leaga     municipiile Radauti-Canpulung Moldovenesc. Distantele relativ mici pentu epoca moderna, 20km pana la Radauti,  57km pana la Campulung si 60 km pana la Suceava , fac posibila o legatura    facila pentru toti cei care vin si doresc sa viziteze Sucevita. Locuitorii comunei, pe structuri            economice sunt: agricultori, pensionari, muncitori in domeniul explotarii si prelucrarii lemnului, si mai nou, lucratori in domeniul turismului
    In ultimii ani, ca urmare a afluentei de turisti romani si straini, s-a marit numarul locuitorilor care se ocupa cu turismul si agroturismul. In sat sunt foarte multe pensiuni agroturistice si hoteluri cu o capacitate totala de 1000 de locuri.    
     Afluenta mare de vizitatori ai Manastirii Sucevita si a imprejurimilor ridica o serie de probleme pentru localitate dar si pentru comunitate. Una dintre acestea este pastrarea frumusetilor naturale in conditii optime, prin dezvoltarea unor activitati economice controlate si responsabile, contributia comunitatii locale la conservarea si imbunatatirea mediului ambient fiind datoria fata de cei care ne vor urma. 
      Pornind de la mostenirea culturala locala si valorificand traditiile in contextul dezvoltarii actuale a localitatii, s-au constituit si pregatit formatii artistice de amatori la nivel de comuna: ansamblul ,,Cetina'' al Scolii cu clasele I-VIII ,,dimitrie Vatamaniuc''  si grupul folcloric ,,Flori de Munte'' al Caminului Cultural Sucevita.
       Manifestarile culturale, devenite traditionale,  ,,Zilele Culturii Sucevitene'', ,,Targul de Turism'',  ,,Festivalul Fructelor de Padure'',  ,,Festivalul de Toaca'',  ,,Balul Gospodarilor '' si ,,Festivalul Obiceiurilor de Iarna'' sunt tot atatea prilejuri de afirmare a  talentelor locale si de crestere a coeziunii sociale locale.
        Concomitent s-a initiat un veritabil program de revenire a traditiei portului popular local, prin ,,Balul Gospodarilor'' si sustinerea mesterilor care lucreaza obiecte de imbracaminte populara, precum si alte produse de artizanat, imbogatirea colectiei etnografice, aflate in incinta Scolii Generale din comuna.
          Formatiile de amatori au participat la diverse  manifestari la nivel judetean, precum si la programe artistice sustinute in cadrul pensiunilor turistice.  Pentru viitor ne propunem o mai mare diversificare a genurilor existente in programele artistice, valorificarea creatiei populare locale autentice in cadrul manifestarilor artistice, in vederea cunoasterii mostenirii culturale si a afirmarii tinerelor talente locale.                                                                                  
                                                       

                                 Personalitati

                                         
                                                        

         Iraclie Porumbescu, nascut Golembiovski, la 9 martie 1823, in Sucevita, Ducatul Bucovinei. A fost preot ortodox si scriitor roman, tatal marelui compozitor Ciprian Porumbescu.
        A slujit ca paroh in satele bucovinene Sipotele Sucevei (1850-1857 si 1859-1865), Boian (1857-1859), Stupca (1865-1884) si Fratautii Noi (1884-1896). S-a remarcat ca unul dintre clericii patrioti ai Bucovinei. De asemenea, a fost si un talentat scriitor, fiind numit de unii ,,Creanga al Bucovinei''




Casa memoriala ,,Ieraclie Porumbescu''       

Crucea de mormant a Varvarei
        Golimbiovschi (Porumbescu)



                 Sucevita turistica

POTENȚIALUL TURISTIC AL ZONEI SUCEVIȚA
1. Aşezare geografică
Urmând şoseaua DN 17 A, de la vechiul oraş bucovinean Rădăuţi, spre vest, după 18 km de drum asfaltat şi bine întreţinut, din care primii 8 km în linie dreaptă, trecând tangenţial pe partea sudică a comunei Horodnic, după o cotire a şoselei spre stânga şi, după încă un km, o alta spre dreapta, străbătând comuna Marginea- vestită localitate a ceramicii negre -, se ajunge în vechea aşezare Sucevita, comună ce a făcut şi face parte din nordul Moldovei, regiune numită după 1775 Bucovina(„Ţara fagilor”).

Vedere asupra unei parti a satului de pe dealul Furcoi

Aşezată într-o zonă mirifică, la confluenţa Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor,”Suceviţa se întinde pe ambele părţi ale şoselei DN 17 A Rădăuţi-Câmpulung Moldovenesc, între kilometrii 15 şi 17,5 pe partea stângă a pârâului cu acelaşi nume, iar după trecerea podului peste acest pârâu denumit la „Tcaciuc”- după numele locuitorului din vecinătatea lui – continuă pe partea dreaptă a aceluiaşi pârâu, terminându-se ca aşezare, la kilometrul  21, în prelungire până la creasta Obcinei Mari, la locul numit „Palma” – denumire dată după un monument ce reprezintă un drum srijinit de o palmă omenească, ridicat de constructorii acestei şosele- sau pasul Ciumârna, la altitudinea de 1100 m.”[i]
În cadrul judeţului, Suceviţa se află la distanţa de 18 km de municipiul  Rădăuţi, unde se află şi cea mai apropiată staţie CFR, precum şi cea mai apropiată autogară, la distanţa de 54 km de municipiul Suceava, reşedinţă a judeţului şi la distanţa de 57 km de oraşul Câmpulung Moldovenesc, trecând, spre vest, peste pasul Ciumârna şi Trei Movile, şoseaua care face legătura cu Transilvania prin Pasul Tihuţa. Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Suceviţa este situat în partea central-nordică a judeţului Suceava.


2. Scurtă descriere a comunei
Numele satelor aflate in administratie: Suceviţa, Voievodeasa
Suprafata: 1217 ha Intravilan: 510 ha Extravilan: 707 ha
Populatie: 2808 Gospodarii: 1397 Nr. locuinte: 990
Nr. gradinite: 2 Nr. scoli: 2
Activitati specifice zonei:
Turism, Agroturism, Tradiţii populare, Sporturi de iarnă
Activitati economice principale: Industria lemnului (exploatare şi prelucrare), Agricultură, Creşterea animalelor, Prestări servicii, Comerţ, Construcţii, Depozite materiale

Unităţi de învăţământ şi de cult din comună:


Şcoala cu clasele I – VIII „Dimitrie Vatamaniuc” Suceviţa


Şcoala cu clasele I – VIII Voievodeasa

Primaria
3. Potenţialul turistic al satului Suceviţa
3.1. Dezvoltarea turismului rural în Suceviţa
            În concepţia noastră „satele turistice”- ca şi satul Suceviţa-  sunt aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc si nepoluat, care prezintă urmatoarele avantaje:
-          tradiţii etnografice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice(portul popular tradiţional, casele din lemn etc);
-          gospodării ţărăneşti cu un anumit grad de confort ce se închiriază turiştilor;
-          monumente  cultural-istorice
-          muzee si atracţii naturale si culturale, ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului;
-          dotări de infrastructura generală;
-          dotări comerciale, sanitare si de telecomunicaţii;
-          accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale si căile ferate;
-          reţeaua rutiera parţial modernizată etc.
Aceste aşezări, în afara funcţiilor politico-administrative, sociale, economice si
culturale proprii , îndeplinesc sezonier sau pe tot parcursul anului şi funcţia de primire si găzduire a turiştilor.
            Valorificarea  turistică a potenţialului natural si cultural al spaţiului rural reprezintă un mod de dezvoltare socio-economică.
            Una dintre tendinţele dezvoltării industriei turismului este întoarcerea către natură, manifestată deja în toate ţările în care civilizaţia post-industrială a creat nevoia de retragere si evadare din metropole.
            Satul Suceviţa este o aşezare rurală, bine constituită, încadrată în peisajul pitoresc al Obcinei Mari, păstrătoare de tradiţii şi cu un însemnat trecut istoric.
            Principala formă de turism care s-a dezvoltat înaintea turismului rural a fost turismul ecumenic, de pelerinaj.Astfel, în afară de sărbătorile religioase de peste an la care participă un număr foarte mare de pelerini(mai ales în jurul datei de 6 august când este hramul mănăstirii),prin Mănăstirea  Suceviţa se perindă aproximativ 100.000 de pelerini anual.

3.2. Potenţialul turistic  antropic al comunei  Suceviţa
I.               Mănăstirea Suceviţa
Aşezată  în mijlocul unui încântător peisaj de munte cu pante domoale şi împădurite, binecunoscute călătorului care străbate plaiurile Bucovinei, pe valea pârâului al cărui  nume îl va împrumuta, Mănăstirea Suceviţa pare la prima vedere o impunătoare cetate medievală, cu ziduri înalte, prevăzute cu metereze şi drum de strajă, întărită la colţuri cu puternice turnuri de apărare.Cu atât mai mult, drumeţul care pătrunde pe porţile grele de stejar, ferecate în fier, prin gangul boltit al turnului de intrare, va fi surprins de linia suplă şi de volumele armonioase ale arhitecturii bisericii ce se înalţă în mijlocul acestei cetăţi, dar mai cu seamă de frumuseţea neobişnuită a picturilor care acoperă în întregime faţadele, păstrându-şi peste veacuri prospeţimea culorilor.

Mănăstirea Suceviţa, văzută de pe Dealul Neagul

Mănăstirea Suceviţa încheie capitolul glorios al artei moldoveneşti din veacurile XV-XVI şi spre deosebire de monumentele care o preced, ea nu mai este opera unui singur ctitor, ci a unei familii de boieri care a dat ţării un mitropolit şi doi domnitori: Movileştii.
 
Mănăstirea Suceviţa văzută de pe dealul Furcoi


Scara virtuţilor

      Pictura murală de la Mănăstirea Suceviţa, considerată de cercetătorul de artă francez Paul Henry drept "testamentul artei moldoveneşti", încheie epoca de mari creaţii care a fost secolul al XVI-lea, ale cărei monumente cu pictură exterioară de la Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ constituie capodopere ale artei universale.
                   Muzeul mănăstirii este în posesia uneia dintre cele mai bogate şi mai preţioase colecţii de artă medievală din Moldova: acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia (1606) şi Simion Movilă (1609), capodopere ale broderiei, totodată printre cele mai reuşite portrete laice din epocă: epitaful cu 10000 de mărgăritare (1597), caseta de argint cu părul doamnei Elisabeta, soţia lui Ieremia Movilă (vezi N. Iorga - Doamna lui Ieremia, C. Gane - Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe).
                 Remarcabile sunt şi pietrele tombale din gropniţă ale celor doi Movileşti, cu unele influenţe munteneşti în decoraţia cioplită.
                 În complexul cultural-artistic de la Mănăstirea Suceviţa, vizitatorul dornic de a cunoaşte arta medievală a sec. al XV-lea şi al XVI-lea găseşte, reunite, arhitectură religioasă, de apărare şi civilă, monastică, pictură, sculptură în lemn şi piatră, broderii, manuscrise miniate şi argintărie. Expusă în actualul muzeu, fosta sală de consiliu situată pe latura de est a incintei, colecţia cuprinde broderii din sec. al XV-lea şi al XVI-lea, din vremea lui Ştefan cel Mare şi Ieremia Movilă, lucrate cu fir de aur, argint, mătase şi perle, portretele lui Ieremia şi Simion Movilă, un epitaf cu perle, tetraevangheliare ferecate în argint aurit, un chivot dăruit de mitropolitul Gheorghe Movilă.
Datorită valorii sale şi a rolului educativ, religios, cultural, Mănăstirea Suceviţa perlă a ortodoxiei româneşti, face parte din patrimoniul universal.

                Legenda „Necunoscutei de la Suceviţa” spune că o femeie de prin partea locului s-a oferit să ajute la contruirea mănăstirii, cărând cu carul său tras de bivoli piatra necesară construcţiei, şi că a făcut această corvoadă timp de 30 de ani, fără întrerupere; nu se precizează motivul pentru care femeia îşi impusese această sarcină atât de aspră,ci doar dorinţa de a fi înmormântată în biserică. Această cinstire nu i-a fost acordată, însă, pentru ca amintirea ei şi evlavia jertfei să nu se şteargă, i s-a pus pe turnul plopotniţei chipul cioplit în piatră. Ciudata figură cu trăsături aspre, sumare, ce poate fi văzută şi în zilele noastre deasupra unuia dintre masivele contraforturi, ea este o raritate în arta medievală românească de confesiune ortodoxă şi, asemenea legendei meşterului Manole şi a mănăstirii Argeşului, ea aminteşte că în credinţa populară nici o zidire nu durează fără sacrificiu uman.
Monumentul istotric de o deosebită valoare prin arhitectură, frescă si zugrăveală se află înscris pe listele de patrimoniu UNESCO alături de celelalte mănăstiri cu pictură exterioară din Bucovina cu care formează un circuit turistic cu renume mondial.
            De asemenea în cadrul mănăstirii există un atelier artizanal pentru a încondeia ouă şi a realiza ouă cu mărgele, mult solicitate de vizitatorii străini şi de amatorii de frumos.

II.                  Biserica parohială numită şi Biserica Cimitirului Suceviţa


Biserica parohială şi clopodniţa

Biseria Parohială, numită şi Biserica Cimitirului Suceviţa a fost reconstituită în 1772 din piatră, împreună cu clopotniţa. Arhitectura reprezintă un „tip arhaic pentru acestă vreme”.
III.                Monumentul Comemorativ
La intrarea în comună, dinspre Rădăuţi, la cca 50 m pe partea dreapta, lângă şosea, poate fi observat de către cei interesaţi „monumentul comemorativ”, înălţat în anul 1883 în urma vizitei arhiducelui Rudolf al Austriei.
Iniţial au fost două astfel de monumente, pe o parte si pe cealaltă a drumului, şi marcau intrarea în satul Voievodeasa dinspre Suceviţa si invers. Astăzi a rămas doar unul şi prezintă în special importanţă istorică.
Monumentul ridicat în urma vizitei arhiducelui Rudolf al Austriei.



VI.               Muzee:
1.Muzeul Mănăstirii Suceviţa.
Obiectele de artă medievală – broderii, miniaturi, sculptură din lemn, argintărie – pot fi văzute astăzi în cadrul muzeului  mănăstirii, care reprezintă doar o parte din zestrea lăsată ctitoriei lor de membrii familiei Movileşti.
                                    

O piesă care face faima Suceviţei, deşi nu provine din Moldova, este manuscrisul „Suceviţa 23 ”, un Tetraevanghel decorat cu sute de miniaturi, în vremea voievodului Ţării Româneşti Alexandru II(1568 - 1577), ferecat însă mai târziu, în 1606, din ordinul lui Ieremia Movilă. Având la bază un model bizantin – Tetraevanghelul ţarului bulgar Ivan Alexandru. Din 1356- manuscrisul „Suceviţa 23” a inspirat execuţia unui Tetraevanghel comandat de Ieremia Movilă pentru mănăstirea Suceviţa, dar terminat după moartea sa, în 1607, aşanumitul „Suceviţa 24”, care se află azi la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

2. Muzeul etnografic – al Şcolii cu clasele I-VIII „Dimitrie Vatamaniuc” Suceviţa
Acest muzeu a luat fiinţă de curând, de cca 7-8 ani, prin grija şi coordonarea elevilor de către domnul profesor de istorie şi director al şcolii d-l Pintilei Jolobai. În cadrul muzeului atât elevii cât şi cadrele didactice au adus şi au aşezat la loc de cinste, în cadrul muzeului, diferite obiecte care arată modul de viaţă al strămoşilor noştri din cadrul acestei comunităţi.


Alte atracţii turistice
VII.             Portul popular şi obiceiurile  comunei Suceviţa.
Costumele populare, alcătuite din camaşă cu poale cusută cu flori, iţari, brâu sau chimir cu mărgele, bundiţă cu prim de miel sau dihor, pălărie sau căciulă la bărbaţi şi  cămaşă cu sau fără altiţă din pânză de bumbac sau in, cusute cu flori viu colorate sau cu bumbac de culoare neagră, catrinţă, frânghie, pieptarul din piele de miel cu prim, broboade de lână sau batic de culoare albă sau roşie la femei.Pe timp de iarnă sunt purtate cojoacele albe cu tivitură din blăniţă de miel la mâneci şi la poale sau sumane.







                                                                                                              costum popular copii


Realitatea etnografică şi folclorică din comuna Suceviţa, încadrată în cea a zonei etnografice Rădăuţi reprezintă un alt punct de atracţie pentru turiştii din ţară şi din străinătate.
Sărbătorile satului se perindă odată cu anotimpurile, ritmicitatea lor fixând din pruncie şi până la bătrâneţe norme de viaţă care iau caracterul de permanenţă şi stabilitate colectivităţii rurale.
            Sărbătorile specifice satelor din comuna Suceviţa sunt:
-hramul bisericii parohiale, sărbătorit la 7 ianuarie(Sfântul Ioan Botezătorul), se organizează balul gospodarilor unde participă întreg satul;

- hramul mănăstirii Suceviţa, sărbătorit la 6 august, se face slujbă cu sobor de preoţi, unde participă atât credincioşii din comuna Suceviţa cât şi credincioşi din satele apropiate şi mulţi alţi turişti aflaţi în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina;la această dată se întorc în localitate tinerii si familiile plecate a căror părinţi trăiesc în comuna Suceviţa; un obicei cu tradiţie pe care îl practică credincioşii la această mare sărbătoare spre  iertarea păcatelor, este cel de a urca Dealul Furcoi, din faţa mănăstirii, cel putin o dată sau de trei ori. Acest traseu, mănăstire – Dealul Furcoi, poate fi parcurs de grupuri de turişti şi în alte zile ale anului,  atunci când vremea permite. Ajunşi în vârful dealului, turiştilor li se oferă o deosebită privelişte. Acolo se află un izvor numit „Izvorul Pustnicului” a cărui apă, se spune, nu se strică niciodată, chiar dacă se păstrează mai mult timp.

-hramul  bisericii parohiale Voievodeasa este sărbătorit la 29 iunie  „de Sânchetru”;
                                         Biserica Parohială Voievodeasa

- un alt obicei care se mai păstrează este acela al sărbătorilor de iarnă când copiii vin cu colinda de Crăciun, cu uratul,semănatul şi sorcova  de Anul Nou. Tot acum tinerii flăcăi formează trupa de Irozi la Crăciun si Banda lui Jian de Anul Nou  si umblă în sat la fetele de măritat unde cântă şi joacă până dimineaţa.

Momente din cadrul spectacolului de traditii si obiceiuri desfăşurat în cadrul proiectului Crăciun în Bucovina


Colinde de crăciun interpretate de tinerii din Suceviţa



Piesa „Banda lui Jian” – obicei în ajunul Anului Nou

- la 6 ianuarie, Boboteaza, s-a împământenit obiceiul de a se sfinţi apa lângă o cruce din gheaţă din faţa mănăstirii, în apropierea Pârâului Suceviţa, loc unde se întâlnesc cu „chiralăisa ” credincioşii din biserica satului cu cei din mănăstire, la o oră fixată dinainte. La această sărbătoare sătenii scot din lăzile de zestre mândrele straie de sărbătoare  pe care le îmbracă cu deosebită mândrie.
Crucea din gheaţă in jurul căreia se ţine slujba de bobotează
Tot acum tinerii, vin călare, la sfinţit caii   împodobiţi cu ghirlande de cetină şi flori;

-                      Sărbătoarea de Sf. Gheorghe: în ajun de Sf. Gheorghe există un vechi obicei de a se aprinde focuri mari care se zice că alungă duhurile rele. Tot atunci flăcăii cei mai curajoşi sar prin foc.

Foc în ajun de Sf. Gheorghe



-la sărbătoarea Învierii sau a Paştelui tot satul participă la obiceiul de sfinţire a „blidului ” cu pască şi ouă roşii. Atât la sărbătorile de iarnă cât si la  cele de Paşti participă an de an tot mai mulţi turişti atât români cât şi străini.

Blid (coş cu bunătăţi pregătit de godpodine pentru a fi sfinţit dimineaţa după slujba de înviere)

VIII.           Sărbători şi evenimente locale:
-                      Balul gospodarilorsunt invitaţi să participe toţi gospodarii satului precum şi gospodari din satele din zonă. Toţi participanţii poartă costume populare iar voia bună este întreţinută de ansambluri şi formaţii de muzică populară. Balul gospodarilor este un eveniment care contribuie mult la păstrarea tradiţiilor, portului şi obiceiurilor din zonă.

Grupul folcloric „Flori de munte” din Suceviţa

-          Balul pensiunilor – un eveniment organizat în fiecare an după terminarea sezonului turistic. Evenimentul este organizat de Asociaţia Turistică Suceviţa, iar la el participă atât reprezentanţi ai tuturor pensiunilor şi hotelurilor precum şi invitaţi de seamă (autorităţi locale şi judeţene, reprezentanţi ai agenţiilor de turism şi a turoperatorilor, etc.) Cu această ocazie fiecare pensiune şi hotel pregăteşte diferite bunătăţi pe care le aduc apoi la bal pentru a fi gustate şi apreciate de participanţi.

Bucate pregătite de pensiunile din Suceviţa şi prezentate la Balul Pensiunilor


Bucate pregătite de pensiunile din Suceviţa şi prezentate la Balul Pensiunilor


-          Zilele Suceviţei
– sarbatoarea satului Suceviţa 28 -29
iunie. Cu ocazia acestei sărbători se organizează diferite evenimente.























-          Festivalul de Toacă – un eveniment inedit, unic în Bucovina, în care cocurenţii îşi testează abilitatea de a bate toaca. Concursul se desfăşoară pe trei secţiuni: copii, adulţi şi clerici.

Concurent la Festivalul de toacă de la Suceviţa

-          Tăierea porcului – obicei la care suceviţenii ţin foarte mult. Tăierea porcului se face în mod tradiţional înaintea sărbătorilor de iarnă. Se spune că dacă se respectă modul străvechi, tradiţional de sacrificare şi preparare a porcului din gospodărie carnea acestuia este foarte gustoasă.


IX.               Meşteşugurile şi artizanatul

Dintre meşteşugurile populare care se mai practică încă amintim:
- încondeierea ouălelor – artă populară cu o deosebită valoare artistică prin conţinutul tematic al motivelor, prin compoziţiile decorative şi colorit;

Ouă cu tematică de primăvară şi ouă „închistrite” cu mărgele

- cusutul cămăşilor populare;
-ţesutul la războiul de ţesut(paretare, cergi, ţoale);


Costume populare din zona Suceviţa

Prosop tradiţional ţesut
- sculptatul în lemn(rame draperii);
- sculptatul în piatră;
-împletitul nuielelor;
-pictura pe sticlă şi lemn(în cadrul atelierului mănăstirii) etc.


X.                 Peisajul – cadrul natural al comunei
Cu toate că în Suceviţa domină fondul turistic cultural-istoric, putem spune că această zonă se remarcă şi prin calitatea peisajului natural(munţi cu aspect de măguri, împăduriţi,ce aparţin Obcinei Mari) cât şi a aerului şi a apei.
Casă tradiţională la început de sec xx din Suceviţa
Casă tradiţională la început de sec xx din Suceviţa
Vedere asupra unei părţi din sat de la „Bradul Măriuţii”

Vedere de pe Dealul Rău

Vedere asupra văii Suceviţei de pe dealul Boicu

Vedere din pasul Palma

Vedere asupra văii Suceviţei de pe dealul „Humarie”

Pe lângă acestea, zona Suceviţei constituie un punct de atracţie şi datorită fondului turistic biogeografic şi zoogeografic. Pentru toţi turiştii, pădurea constituie un factor de destindere, de recreere şi un prilej de practicare a vânătorii şi pescuitului, în special pentru turiştii străini.
Cerb în rezervaţia de vânătoare de la Hardic – lângă Codrii Voievodesei

Mistreţ în rezervaţia de vânătoare de la Hardic – lângă Codrii Voievodesei


Pârâul Suceviţa în apropiere de izvoare
Păstrăv indigen – crăişorul pâraielor de munte din Bucovina

XI.               Bucătăria suceviţeană(bucovineană)şi turismul gastronomic

Mâncărurile tradiţionale ce se servesc la pensiunile din Suceviţa sunt: borş cu ciuperci, mămăliguţă cu sarmale, mămăligă cu tochitură, ciulama de ciuperci cu mămăliguţă, mămăliguţă cu lapte dulce sau acru, tocinei cu smântână, mămăliguţă cu brânză cu smântână, ochiuri în smântână, papanaşi cu brânză, miere de albine, clătite cu dulceaţă din fructe de pădure,chiroşti cu brânză etc. Dintre băuturile de casă amintim: afinata, zmeurata, visinata, ţuica de prune, ţuica de sfeclă sau sfecleanca, cireşata, vin de coacăze sau zmeură etc.




Bucătărie tradiţională ( tochitură bucovineană şi ciorbă Rădăuţeană)










Cum ajung in Sucevita?
Transport auto:
Bucuresti - Sucevita: (DN2 Bucuresti, Urziceni - Buzau -Focsani - Adjud - Bacau - Roman - Vadu Moldovei - Spararesti - pe DN2E -Paltinoasa -Cacica - Solea - Arbore - Marginea Sucevita), cea. 7 ore.
Cluj-Napoca - Sucevita: (DN17 Cluj Napoca - Dej - Beciean - Salva -Nasaud - Sangeorz Bai - Vatra Dornei - Pojorata - DN 17 A Sadova -Vatra Moldovitei - Palma - Sucevita), cca.6ore.
Transport feroviar:
Puteti lua trenul pe destinatia Bucuresti - Suceava de unde se poate continua drumul cu masina pana la Sucevita. Timpul estimat al calatoriei este de cea. 8 ore.
Transport aerian:
Exista zboruri interne spre Suceava, Aeroportul Salcea, de unde se poate face transferul cu masina catre Sucevita


Hartă trasee turism activ Suceviţa

Trasee marcate pentru drumeţii în zona Suceviţa:


















Turiştii care preferă traseele scurte (2-3 ore) pot vizita împrejurimile Suceviţei: Schitul Furcoi, Izvorul Pustnicului, Monumentul de la Palma.


Palma – monumentul din vârful Obcinei Mari la poalele căreia se Întinde satul Suceviţa
Dealul  Furcoi şi schitul – vizavi de Mănăstirea Suceviţa


Prezentare Pensiuni şi Societăţi Comerciale din Suceviţa
Pensiune: Romantic


Nr.tel: 0744 805343, 0230 417053
Număr camere: 4
Număr locuri cazare: 16
Servicii : teren baschet, tenis de masă, plimbări în pădure, grătar, două muzee (Dinamo Bucureşti, etnografic)








Pensiune: Letiţia
Nr.tel: 0230 417056, 0740 385414
Număr camere: 5
Număr locuri cazare: 12
Servicii : teren de joacă pentru copii, excursii în împrejurimi, jocuri (şah, remi)









Pensiune: Arina
Nr.tel: 0230 417098, 0744 349024
Număr camere: 5
Număr locuri cazare: 11
Servicii : foişor, grătar, tv-cablu, loc de joacă pentru copii, excursii, proprietarii cunosc 4 limbi de circulatie international






Pensiune: Sonet de Munte
Nr.tel: 0744 893547, 0230 417174
Număr camere: 10
Număr locuri cazare: 23
Servicii : grătar, internet, plimbări cu sania, tv-cablu, parcare, spaţiu de joacă pentru copii






Pensiune: Poiana de Vis
Nr.tel: 0230 417075, 0744 776210
Număr camere: 5
Număr locuri cazare: 12
Servicii : mâncare tradiţională, grătar, obiceiuri, plimbări în pădure.


Pensiune: Casa Domniţei
Nr.tel: 0230 417416, 0745 255909
Număr camere: 5
Număr locuri cazare: 13
Servicii : grătar, teren de joacă pentru copii, plimbare în pădure.
Pensiune: Edi Dor
Nr.tel: 0752 449198, 0230 417069
Număr camere: 22
Număr locuri cazare: 50
Servicii : grătar, plimbări în pădure, schi, internet,loc de joacă pentru copii.
Pensiune: Casa Avram
Nr.tel: 0740 578996, 0230 417105
Număr camere: 15
Număr locuri cazare: 46
Servicii : sală fitnes, biliard, tenis de masă, solar, băi şi masaj, călătorii cu căruţa şi sania, foc tabără, limbi străine (germană, engleză).
Pensiune: Casa Felicia
Nr.tel: 0230 417083, 0745
Număr camere: 5
Număr locuri cazare: 12
Servicii : drumeţii către mănăstire, cules de ciuperci, seri muzicale, grătar.


Pensiune: Ţara Fagului
Nr.tel: 0230 417136, 0722 531209
Număr camere: 9
Număr locuri cazare: 18
Servicii : tv-cablu, grătar, acces la internet, loc de joacă pentru copii.

Pensiune: Casa Rareş


Casa Rareş 2
Nr.tel: 0745 871398
Număr camere: 6
Număr locuri cazare: 14
Servicii : teren sport, teren de joacă pentru copii, grătar, foişor, acces bucătărie, acces internet, cablu tv, limba engleză.
Pensiune: Popas Turistic Bucovina
Nr.tel: 0230 417000, 0744 531602
Număr camere: 3 vile, 1 apartament, 23 camere duble, sat vacanţă cu 7 apartamente si 36 de camere
Număr locuri cazare: 114
Servicii : restaurant 3 nivele, cramă, sală conferinţe, teren tenis, spectacole folclorice, foc de tabără, echitaţie.



Pensiune: Casa Mircea
Nr.tel: 0742 136343
Număr camere: 4
Număr locuri cazare: 8
Servicii : grătar, foişor, foc de tabără, cablu tv, acces la internet.
Pensiune: Casa Emilia
Nr.tel: 0744 439179
Număr camere: 3
Număr locuri cazare: 6
Servicii : grătar, plimbări cu trăsura, foc de tabără.



Pensiune: Alexandra
Nr.tel: 0745 809326
Număr camere
Număr locuri cazare
Servicii
Societate:  S.C. CRIELMI S.R.L.
Nr.tel: 0744 810152
Domeniul de activitate : pensiune turistică şi transport persoane intern şi internaţional
Număr camere: 5
Număr locuri de cazare: 10
Transport: 5 microbuze a câte 19 locuri
Servicii: cablu tv, grătar, acces la bucătărie, cules ciuperci şi plante medicinale, fructe de pădure, excursii cu microbuz, echitaţie.

Societate: S.C. FORESTECVESTRU S.R.L.
Nr. tel: 0744 628154, 0744 471852
Domeniul de activitate: echitaţie şi servicii turism
Activităţi: călărie cai şi ponei, plimbări cu trăsura, vizitarea hergheliei.
Societate:  S.C. VOIEVOD  S.R.L.
Nr.tel: 0230 417204
Domeniul de activitate : prelucrarea lemnului
Servicii: vânzare diferite sortimente de lemn la dimensiunile dorite: scândură, dulapi, grinzi, lambriuri, rigle, lemn foc.


         Pentru detalii legate de reclama in domeniul turismului, va rugam sa ne contactati la telefon: 0755486770

 Blog in constructie